Despre ce ar fi mai bine să discutăm? Despre faptul că au trecut 45 ani de la judecata Parisului sau despre așa-zisa discriminare a femeilor din lumea vinului românesc? Mda, să discutăm despre femeile din lumea vinului că, deh, se trezește cineva de peste canal să ne eticheteze că suntem ce nu suntem.
Nu prea înțeleg ce-a vrut să scoată-n evidență Caroline Gilby cu acest articol. Că femeile (din lumea vinului) din Bulgaria sunt puternice, iar cele din România sunt slabe? Că în România femeile sunt discriminate, iar în Bulgaria nu?
Aveam o listă cu aceste doamne, dar era incompletă. Voiam s-o am gata de 8 martie. Motivul îl bănuiți. La cererea spectatorilor (sic!) am realizat lista mai devreme pe care am făcut-o publică în acea postare, mai ales că erau interesate și alte persoane, atât din țară, cât și din afară. Printre persoanele care au comentat atunci era și o doamnă care a spus că s-a simțit discriminată. Și, fără ca aceasta să fi dat prea multe detalii, Caroline Gilby considera că este un punct de vedere valid!
Fără să analizeze profund subiectul, Caroline Gilby trage concluzia că există o discriminare de sex datorită comunismului. Cam șubredă concluzia având în vedere că și Bulgaria și România au trecut prin comunism. Nu știu de ce nu compară Bulgaria cu Marea Britanie, pentru că s-ar putea să aibă niște surprize.
Dar, revenim la Bulgaria, unde aproximativ jumătate din crame au vinificatoare și unde n-ar fi discriminare, după cum ne dă de înțeles Caroline Gilby. Dar Ekaterina Gargarova spune că în anii 1994-1995 companiile preferau bărbații la partea de vinificație. Hopa, acum nu mai este discriminare? Este exact aceeași situație prin care a trecut Aurelia Vișinescu. Ea a menționat faptul că la o firmă se căutau doar persoane de sex masculin pentru angajare pe vinificație. Deci? Mai spune Ekaterina Gargarova că erau angajate femei în vinificație, dar erau mai mult în umbră (laborator, controlul calității, îmbuteliere). Cam așa spune și Lorena Deaconu-Stoian, chiar dacă folosește alte cuvinte. Deci, care ar fi diferența?
Aurelia Vișinescu a fost nevoită să mituiască o secretară ca să se întâlnească cu directorul general (NB Nicolae David de la Vinexport). Da, așa este, dar apare o diferență. Nu i-a spus Carolinei continuarea, așa cum a făcut-o aici. Sau poate i-a spus, dar Caroline Gilby nu a considerat că este relevant. Oare? Ea a fost angajată, a fost apreciată, deci?
Lorena Deaconu-Stoian nu vorbește de nicio discriminare, dar vorbește de sacrificiul pe care l-a făcut dedicându-se total domeniului.
Csilla Serli găsește explicația în mentalitatea celor de religie ortodoxă, fără a menționa vreun caz concret care să confirme această ipoteză. Iar Caroline Gilby a înghițit gălușca fără să sondeze terenul pentru a avea o confirmare în acest sens. O fi fost discriminată Csilla Serli de vreun ortodox? Sau știe vreun caz concret care să fie determinat de religia ortodoxă a vinovatului? În lipsa unor explicații clare, logice, nu văd de ce-ar putea fi luată în seamă această ipoteză.
Philip Cox pune degetul pe rană și arată că, de fapt, domeniul nu este atractiv, în general, și pentru femei, în special.
Care este motivația pentru care o persoană de sex feminin alege să urmeze cursuri universitare în domeniu și să desfășoare activitate în vinificație, în special? Am contactat la vremea respectivă cadre didactice din mediul universitar, pentru a găsi o explicație.
Foarte pe scurt, câteva concluzii. Plecăm de la o realitate dintr-un centru universitar:
– în 2017 – o absolventă a făcut un stagiu la o crama… a ”stat” acolo câteva luni – a prins campania, după care a revenit în orasul universitar. Motivul? Nu i se potriveste. E departe de oras, nu i se potrivește nici domeniul viticol etc
– 2018 – nici un absolvent/a care s-a orientat spre acest domeniu!!!
– 2019 – o absolventă – o campanie la o crama, dupa care a renunțat. Motivul? Departe de casa, de familie, prieten etc
– 2020 – Sonia Oltean este un caz fericit. Provine din Cluj, iar experienta în viticultura alături de tatal ei a ajutat-o și a determinat-o să continue în acest domeniu.
Deci, la o analiză sumară, mediul din orașele universitare pare atractiv, dar după ce-ți petreci perioada de studenție într-un oraș cu multe facilități și ajungi la o cramă uitată de Dumnezeu, șocul confortului este mare și nu mulți trec peste acesta. Ar trebui să fii dedicat acestei meserii ca să poți minimiza acest impediment. Dar câți o fac? Iar dacă ținem cont de sacrificiul menționat de Lorena Deaconu-Stoian…
Deci, se confirmă cu vârf și-ndesat ce spunea Philip Cox. Domeniul nu prezintă interes, sunt foarte, foarte puțini (indiferent de sex) care doresc să urmeze o carieră în acest domeniu. Deci, mai degrabă este vorba de o lipsă de atractivitate, nu de o discriminare.
Astăzi am stat de vorbă cu Sonia Oltean. Mi-a spus că nu a fost discriminată nici în facultate și nici în mediul profesional, dar a fost o formă de discriminare într-o facultate din Cehia unde a ajuns prin programul Erasmus. Fetele erau persiflate, ironizate și, în final, la examen, primeau cele mai grele subiecte, comparativ cu băieții care erau menajați la acest capitol. Dar, tocmai această atitudine a cadrului didactic a îndârjit-o și a determinat-o să continue pentru că ea a vrut să demonstreze că e foarte bună în acest domeniu.
În final, vă mai prezint câteva detalii.
Ca fapt divers, din cele 8 semestre (4 ani) de studenție, disciplina de oenologie se studiază în doar 2 semestre. O perioadă extrem de scurtă pentru a convinge pe cineva fără un back-ground (familie) in vinificație să o apuce pe această cale.
Ca dotări, nu toate centrele universitare de profil dispun măcar de o mini crama în cadrul campusului/laboratorului disciplinei de oenologie – adică măcar o cisternă cât de mica, o presă cât de mică, un filtru etc., astfel încât studenții să vadă la cea mai mică scară ce înseamnă o cramă și care ar fi responsabilitățile ca viitor vinificator!
În anii de studenție se fac 1-2 vizite de studii de o zi, la crame din apropierea centrului universitar. Cam atât poate să vadă un student în parcursul anilor de facultate partea de vinificație/oenologie.
La masterele pe partea de vinificație se fac/(făceau în vremurile bune) excursii la diferite crame, analize de bază la vinuri și cam atât…
Nu știu acum dacă se mai fac… Deci, despre ce vorbim?
La final, Caroline Gilby a menționat două vinuri bulgărești. I s-a terminat pixul când să dea și câteva exemple românești. Oare Aurelia Vișinescu nu are niciun vin care să fie remarcat? Dar Lorena Deaconu-Stoian? Ca să mă rezum doar la cele menționate în articol…
După această așa-zisă analiză făcută în Europa de Est aștept de la doamna Caroline Gilby o analiză similară în Vest, în general, și în Marea Britanie, în special. Eventual o analiză a procentului de oameni de culoare, asiatici șamd, iar după aia o analiză a procentului de persoane LGBTQIA+ din lumea vinului. Că doar este la modă. Hai că mă opresc aici.