Fetească neagră

1. Origine

Feteasca neagră este un soi negru de vin despre care Joseph Roy–Chevrier a afirmat că ar putea fi o mutație a soiului Fetească albă. Studiile recente au infirmat această ipoteză. Până acum nu s-au determinat părinții soiului.

2. Istoric

Soiul era cultivat în vechile podgorii din Moldova făcând parte în proporție de 60% din vestitul vin de Uricani. Pe suprafețe mai mici, era cultivat și în podgoria Dealu Mare. Se afirmă că soiul este cunoscut în România din timpuri străvechi, de peste 2.000 de ani. Din păcate, până în acest moment nu sunt surse documentare sau materiale care să confirme această ipoteză.

Prima mențiune documentară a soiului ar putea fi în notele de călătorie ale unui ofițer de cavalerie din armata rusă care a participat la campania din Țările Române din timpul războiului austriaco-ruso-turc (1787-1791). În carte, autorul vrea să dea de înțeles că are o pregătire specială și preocupări de botanist.  În calitate de secretar pentru corespondența străină a cancelariei cneazului Potemkin, a călătorit în Basarabia (teritoriul dintre Prut și Nistru) și în Moldova (teritoriul din dreapta Prutului) descriind, printre altele, 3 soiuri de viță-de-vie din Basarabia și 6 din Moldova.

Două dintre soiurile din Moldova ar putea avea legătură cu Feteasca neagră. Primul ar fi Poama păsărească pe care autorul îl mai numește Strugurele vrabiei (Vitis labrusca !!!). Păsărească sau Poamă păsărească (după care se menționeză culoarea strugurilor) sunt sinonime ale soiurilor Fetească albă și Fetească neagră. Din descrierea făcută nu este clar la care dintre ele se referă. Este descris, de asemenea, soiul Poama fetii numit de autor strugurele obișnuit și Strugurele fetelor (Vitis fructu albo). Cel mai probabil este vorba de soiul Fetească albă. În aceste condiții, Poama păsărească din această lucrare pare a fi soiul Feteasca neagră.

În cadrul unei anchete lingvistice efectuate în perioada 1884-1892, sub conducerea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, chestionarul lingvistic conținea întrebarea nr. 58: Cari sunt pe acolo diferitele numiri de struguri, cu descrierea pe cât se poate mai larg a fiecării varietăți?

În perioada 1893-1895, în cadrul unei anchete similare desfășurate de către Nicolae Densușianu, chestionarul conținea întrebarea nr. 94: Ce nume au pe acolo diferite feluri de struguri?

Rezultatele acestor anchete lingvistice sunt prețioase deoarece au fost menționate pentru prima dată denumirile, sinonimele și locurile unde se găseau soiurile de viță-de-vie pe teritoriul statului român așa cum era el atunci (Muntenia și Moldova până la Prut). Împreună cu anchete lingvistice mai recente, aceste rezultate au făcut obiectul lucrării de doctorat a lingvistului Ion Nuță și au apărut în cartea acestuia, Dicționar de termeni viticoli.

Aceste rezultate au pus în evidență faptul că originea soiului Fetească neagră este în zona Iași-Huși.

Soiul este menționat, de asemenea, în două lucrări de specialitate apărute în anul 1900. Doctorul în agronomie Chiriac D. Druțu descrie succint soiul sub numele de Poamă neagră fetească și Poamă păsărească neagră.

O descriere mult mai complexă este în lucrarea ampelografică realizată de George N. Nicoleanu unde sunt menționate foarte detaliat și locurile unde se întâlnește acest soi (Moldova de Sus, în special zona Iași-Huși). Această lucrare deosebită a fost apreciată atât în țară, cât și în străinătate, autorul fiind medaliat la Expoziția Universală de la Paris.

Ca urmare a acestei recunoașteri, Pierre Viala și Victor Vermorel, inițiatorii monumentalei lucrării Traité Général de Viticulture, Ampélographie, l-au desemnat pe George N. Nicoleanu să facă descrierea ampelografică a soiurilor de viță-de-vie de pe teritoriul României. Soiurile aflate la acea vreme pe teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru au fost descrise de V. Thiébault, directorul viilor Clos Igorouli din Kutaisi (Georgia). În această lucrare soiul apare și cu sinonimul Coada rândunicii fiind localizat tot în Moldova de Sus (la vest de Prut).

La 27 martie 1918 Basarabia a revenit în componența României. Prin Decizia ministerială nr. 2.773/10.02.1940, soiul Fetească neagră face parte de atunci din lista soiurilor negre pentru vin ce pot fi înmulțite și cultivate în România. Din 1971 este înscris în Catalogul oficial al soiurilor.

Cea mai amplă descriere a soiului Fetească neagră este făcută în Ampelografia României.

Prima mențiune documentară a existenței acestui soi între Prut și Nistru este în 1966, în perioada când exista RSS Moldovenească în cadrul URSS. În acea perioadă, soiul se întâlnea răzleț în raionul Cahul, în valea râului Prut. După dezmembrarea URSS și obținerea independenței Republicii Moldova, soiul a fost admis temporar pentru testare în condiții de producție în anul 2007 și admis în producție în 2015.

În concluzie, avem suficiente motive să credem că  Feteasca neagră își are originea în zona de nord a Moldovei de la vest de Prut, localizată mai precis în zona Iași-Huși.

3. Denumire

3.1 Etimologie

Numele soiului vine de la satul Fetești, com. Scobinți, județul Iași, cu podgorii întinse menționate din sec. al XII-lea. Astfel, la 9 iulie 1631, voievodul Moise Movilă vinde și totodată întărește stăpânirea lui Eustație al 3-lea logofăt asupra satului Fetești tinutul Hîrlău sub Dealul lui Vodă între Cotnari și Hîrlău.  Pe lângă sat, îi mai vinde 7 fălci de vie în Dealul lui Vodă…

Chiar dacă astăzi mai sunt și alte localități cu numele Fetești (în județele Ialomița, Suceava și Vrancea) nu există legături între acestea și podgorii. Există o localitate Fetești și în raionul Edineț din Republica Moldova, dar acea localitate s-a numit Hrițeni și abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea și-a schimbat numele în Fetești.

În opinia lingvistului Ion Nuță, numele Fetești provine de la Fătu, Fetea, nu de la fată + sufixul –esc cum consideră dicționarele limbii române.

3.2 Sinonime

Fetească neagră (în Moldova de Sus, în județele Iași, Fălciu, Bacău, Botoșani, Roman, în special în zona Cotnari, și în podgoria Hușilor), Fată neagră (la Huși-VS și Miniș-Ghioroc-AR), Fetiță neagră (la Jidvei-AB), Fetească-țîrțîră neagră (la Flămânzi-BT), Poamă fetească neagră, Poama fetei neagră (în județele Iași, Vaslui și la Odobești-VN), Poama feței neagră de Moldova (la Huși-VS), Poamă neagră fetească, Coada rândunicii , Păsăreasca neagră , Poamă păsărească neagră.

3.3 Traduceri

Fetyasca black, Pasaryasca nyagre (eng.), Schwarze Mädchentraube (ger.), Fekete leanika (mag.), Feteasca ciornaia, Pasareasca chernaia, Pasariasca niagre (rus.), Pasaryaska nyaqra, Qara fetyasca, Pasaryaska niaqra (tc.), Fetyaska Chernaya (ucr.)

4. Descriere

4.1 Caractere botanice

Strugurii sunt de mărime mijlocie, cu lungimea de 12-14 cm, de formă cilindrică sau cilindro-conică, cu boabe dese. Greutatea este de 190-250 g. Bobul este sferic, de culoare neagră și mărime mijlocie, cu diametru de 13-15 mm, și sucul necolorat. Pielița este groasă, rezistentă, acoperită cu pruină.

4.2 Caracteristici tehnologice

Productivitatea medie: 11 t/ha.

Zaharuri: în medie, peste 200 g/l și poate ajunge la 240 g/l, la supramaturare.

Aciditatea totală a mustului: între 4,5-5,7‰.

4.3 Caracteristici agrobiologice

Perioada de coacere: 10-20 septembrie.

Forma de conducere: semiînaltă cu încărcături mari de ochi repartizată pe verigi de 12-18 ochi.

Portaltoi recomandați: Chasselas x Berlandieri 41B și Berlandieri x Riparia Teleki sau Kober. Pe solurile lipsite de calcar are o bună afinitate cu Riparia Gloire.

Rezistența la boli: mare la mană, mijlocie la făinare și slabă la putregaiul cenușiu.

Rezistența la intemperii: mare la ger, slabă la brume și medie la secetă.

5. Biotipuri, clone

Biotipul 1 – are o creștere vegetativă remarcabilă, frunze pentalobate precum și ciorchini scurți de formă conică și cu greutate redusă;

Biotipul 2 – este cel mai productiv, are o creștere vegetativă echilibrată, frunze pentalobate și ciorchini mari, cilindrico-conici și compacți, fiind cel mai productiv;

Biotipul 3 – are caracteristici intermediare, frunze pentalobate și ciorchini cilindrico-conici de dimensiuni medii;

Biotipul 4 – prezintă frunze trilobate, ciorchini medii-mari cu productivitate redusă-medie).

Biotopurile 2 și 3 sunt cele mai interesante, atât pentru aspectul calitativ, cât și pentru caracteristicile de producție.

Clone omologate în România:  7 Od. (2005), 4 Vl. (2006), 10 Pt. (2008), 6 Şt. (2008), 44 Th. (2008), 21 Cot. (2009), 9 Mf. (2009).

6. România

821 ha (1979), 650 ha (1995), 2.950,85 ha (2016), 2.971,90 ha (2017) din care:

Prahova – 589,91 ha, Constanța – 488,38 ha, Galați – 319,20 ha, Vrancea – 316,21 ha, Iași – 227,47 ha, Buzău – 204,98 ha, Mehedinți – 165,58 ha, Vaslui – 98,14 ha, Arad – 95,68 ha, Tulcea – 91,22 ha.

Crama Murfatlar (160,55 ha), Casa de Vinuri Cotnari (100 ha), Domeniile Viticole Tohani (96,55 ha), Crama Ostrov (70 ha), Crama Tirol (57 ha), Vie Vin Vânju Mare (46,54 ha), Crama Domniței (46 ha), Cramele Recaș (45 ha), Domeniile Dealu Mare (25 ha proprii+ 20 ha arendă), Budureasca (42,5 ha).

7. Alte țări

7.1 Suprafețe cultivate

În Republica Moldova suprafața ocupată este nesemnificativă. S-ar putea să se mai găsească acest soi și în Ucraina, dar statisticile (1.600 ha în 2009) nu sunt foarte clare deoarece se folosește termenul de Fetească (Leanka).

7.2 Producători R. Moldova: Cricova, Equinox, Et Cetera, Purcari, Vartely.

NB Studiul despre acest soi va face parte dintr-o lucrare mai complexă despre istoria soiurilor de viță-de-vie din spațiul românesc. În acea lucrare vor fi menționate și sursele bibliografice care au stat la baza realizării ei.