Prin 2013, un tânăr ghid turistic si gazdă în Ceptura la ceea ce atunci se numea „DIY Ceptura – Do it Yourself Ceptura” distribuia turiștilor străini primele lui hărți ale podgoriei Dealu Mare. De asemenea, pe holul casei de oaspeți unde organiza „degustarile” desenase pe perete o hartă mare a podgoriei.
Au trecut 9 ani. Tânărul s-a maturizat (ca un vin roșu în baric😜), s-a perfecționat, s-a documentat și acum ne prezintă rezultatul muncii lui.
Cu o săptămână în urmă v-am informat despre frumosul proiect al lui Iulian Barbuceanu (tânărul despre care vorbeam mai sus) – Atlasul Vinului Românesc. Recent am primit de la el o hartă demo a podgoriei Dealu Mare despre care încerc să fac, în premieră, o mică recenzie.
Harta este realizată pe canvas de poliester cu cerneluri rezistente la apă, pe suport impregnat cu rășină. Altfel spus, nu se rupe, nu se strică dacă se udă, nu se decolorează dacă stă în soare. Exemplarul de față este făcut la scara 1 : 691.000 astfel încât să se poată încadra frumos și eficient în formatul 63 x 43 cm. Rulată frumos și introdusă în tubul de protecție încape la fix în rucsacul unui oenoturist care vrea să descopere viile și vinurile României.
Conform legislației în vigoare, arealul viticol al României este format din regiuni viticole. La rândul lor, acestea sunt formate din podgorii, iar acestea sunt formate, la rândul lor, din centre viticole. Mai sunt și centre viticole independente, dar nu vorbim acum de excepții. În cazul de față, avem podgoria Dealu Mare formată (de la vest la est) din centrele viticole Boldești, Valea Călugărească, Cricov, Urlați-Ceptura, Tohani, Breaza, Pietroasa, Merei și Zorești foarte bine delimitate pe hartă.
Dar Dealu Mare este și areal DOC delimitat nu de un act normativ, ci de caietul de sarcini realizat de către asociația profesională din această zonă. Teoretic, arealul DOC ar trebui să fie mai mic sau egal cu arealul podgoriei Dealu Mare.
Zonele pretabile pentru obținerea vinurilor cu DOC ar trebui să fie bine delimitate ținând cont de sol, de climă, de randamente și multe altele. Tot teoretic, arealul IG ar trebui să ocupe o parte din zona rămasă din excluderea arealului DOC. Și tot teoretic, din zona rămasă ar trebui să se stabilească și arealul în care se obține vin varietal.
În practică, suprafațele cu DOC, IG și varietal se suprapun deoarece suprafața podgoriei este tratată ca un tot unitar, urmând ca vinurile să primească certificarea corespunzătoare în funcție de caracteristicile pe care ar trebui să le aibă confom caietului de sarcini. Asta înseamnă că o plantație poate fi încadrată fie la DOC, fie la IG, fie la vin varietal. Iar situația se poate schimba de la an la an.
Harta lui Iulian ne arată și arealele numite „subdenumiri”. Dar ce sunt acestea? Din câte știu, termenul „subdenumire” a fost folosit prima dată în Legea viei și vinului din 2002, dar niciodată nu a fost definit. Este o denumire fără logică și fără sens. Între timp, acea lege a fost abrogată și înlocuită cu alta în care termenul nu mai există. Totuși, el a fost preluat în caietele de sarcini, dar nici aici nu este definit. Putem doar să intuim că, dacă arealul „DOC” are echivalent arealul „podgorie”, „subdenumirile” ar putea avea echivalent „centrele viticole”. Harta ne arată echivalența asta în cazul arealelor Boldești, Valea Călugărească, Tohani, Breaza, Pietroasa, Merei și Zorești, dar ne arată și o situație extrem de ciudată în cazul centrelor viticole Cricov și Urlați-Ceptura. Se poate observa pe hartă că subdenumirea Urlați este formată din două areale. Unul format din partea de vest a centrului viticol Urlați-Ceptura și din partea de sud-vest a centrului viticol Cricov, iar al doilea este un mic areal din mijlocul centrului viticol Cricov! Celălalt areal, subdenumirea Ceptura, este format din partea de est a centrului viticol Ceptura. Vă las pe voi să apreciați logica unei astfel de delimitări.
Mai precizez că este extrem de dificil de delimitat aceste mici areale deoarece în statul român unitatea administrativ-teritorială de bază este comuna, nu satul, și nu există o delimitare clară a niciunui sat din România. Asta înseamnă că dacă o comună are mai multe sate, un sat este într-un centru viticol, iar alt sat într-un alt centru viticol nu se poate face o delimitare clară, ci doar una aproximativă. De asemenea, dacă în unele caiete de sarcini se amintește de niște sate din componența unor „subdenumiri” vor fi aceleași dificultăți în delimitarea acestora.
Dacă ne uităm pe hartă vom observa că limita de sud a podgoriei trece în majoritatea cazurilor peste șoseaua Ploiești-Buzău, iar în 3 cazuri (Valea Călugărească, Breaza și Merei) chiar peste linia de cale ferată Ploiești-Buzău! În realitate, plantațiile de vii, bine marcate pe hartă, încep cam de la 2-3 km nord de șosea. Astfel marcate pe hartă, plantațiile viticole ne pot ajuta să identificăm foarte bine limitele teritoriale ale podgoriei și ale centrelor viticole.
În sfârșit, ajungem la producători. Aceștia sunt marcați foarte vizibil pe hartă, cu caractere negre pe fond roșu. Putem să remarcăm că în partea de nord a podgoriei nu sunt producători de vin. Să fi greșit Iulian limitele teritoriale? Nu! Zonele de nord sunt mai degrabă zone potențiale pentru cultura viței-de-vie, nu zone cultivate cu viță-de-vie. De fapt, o verificare cu Google Maps sau chiar cu OpenStreetMaps ne poate confirma acest aspect.
Harta este foarte bine realizată și foarte utilă. Amatorii pot identifica foarte ușor producătorii din acest areal și își pot stabili itinerariul de deplasare într-un circuit oenoturistic. Mă gândesc că i-ar ajuta și mai mult dacă ar fi trecute pe această hartă și unitățile de cazare astfel încât să-și poată planifica cât mai bine etapele de deplasare.
În mod sigur, harta asta este utilă producătorilor pentru că ei sunt marcați destul de precis pe hartă, într-un mod nedicriminatoriu.
De asemenea, ea ar putea fi foarte utilă specialiștilor. Ea poate arăta de ce actuala podgorie este mult prea mare și de ce ar trebui împărțită în mai multe areale, fiecare cu DOC-ul ei. Am luat ca reper comparativ AOC Bellet care, teoretic, are o suprafață de 650 ha, din care doar 70 ha cu viță-de-vie!
De exemplu, zona viticolă cuprinsă între râul Teleajen și râul Cricovul Sărat ar putea fi un areal distinct cu DOC propriu. Zona actuală care corespunde centrului viticol Pietroasa ar putea fi extinsă pentru că și-n centrul viticol Breaza, și-n centrul viticol Merei sunt dealuri cu caracteristici similare celor din centrul viticol Pietroasa, deci ar fi un areal DOC Pietroasa ceva mai mare. Zona rămasă între centrul viticol Boldești și centrul viticol Pietroasa ar putea fi împărțită în trei areale DOC: Urlați, Ceptura și Tohani. Cunosc foarte bine această zonă și vă spun că sunt diferențe majore între caracteristici lor pedoclimatice. Nu văd utilitatea centrului viticol Cricov, zona de sud a acestuia putând fi foarte bine intregrată în DOC Urlați. Pentru Merei și Zorești nu mă pronunț pentru că nu cunosc foarte bine aceste areale.
În concluzie, avem o hartă cu o reprezentare foarte fidelă care depășește în calitate orice alte hărți realizate până acum la noi în țară. Evident, trebuie ținut cont că autorul a realizat această hartă în baza datelor care sunt publice la acest moment. Sper ca autoritățile să fie și mai transparente astfel încât versiunile viitoare ale hărții să fie și mai reprezentative, mai fidele. În forma actuală o pot recomanda oricărui străin care vrea să descopere producătorii români și vinurile lor.
Să mai precizez că de la începutul lunii noiembrie vor fi disponibile și hărți ale altor podgorii din țara nostră.
Nu-mi rămâne decât să-l felicit pe autor pentru această realizare de excepție.