Am avut multe discuții legate de modul de a scrie corect numele unor soiuri de viță-de-vie. Se scriu cu majusculă sau cu minusculă? Cele compuse se scriu cu majusculă pentru toate componentele sau doar pentru primul. Hai să vedem cum stau lucrurile.
Ce spune teoria?
Înainte de toate, amintesc faptul că, în baza art. 8 alin. (1) lit. b), Academia Română se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită (DOOM2), apărut în 2005, cuprinde câteva noutăți față de ediția din 1982. Prima ediție a fost elaborată de colectivul condus de Mioara Avram, iar cea din 2005 de către colectivul condus de Ioana Vintilă-Rădulescu. Aceste lucrări au fost realizate în cadrul Institutului de Lingvistică Iorgu Iordan-Al. Rosetti și tipărite la Editura Academiei Române. Cu alte cuvinte, DOOM ar fi trebuit să fie sursa de cea mai mare încredere.
Această ultimă lucrare cuprinde normele lingvistice care ne interesează. Trecem peste războiul celor două litere, „â din a” și „î din i„, pentru a urmări cum stau lucrurile în aspectele care ne privesc în mod direct.
Ca să nu vă pierdeți răbdarea, mergem la capitolul 3. Scrierea cu literă mică sau mare și ne oprim la subcapitolul 3.1 Scrierea cu literă mică unde găsim:
Se scriu, de regulă, cu litere mici:
– substantivele comune (și asimilatele acestora), precum și toate celelalte părți de vorbire folosite izolat sau în interiorul propozițiilor și frazelor;
Pct. 2. Substantivele comune (chiar dacă provin din nume proprii) folosite izolat sau în interiorul unei comunicări, printre care cele care desemnează:
–varietăți de plante și de animale, soiuri de vin, produse alimentare etc.: aligote, angora, astrahan, băbească, buldog, cabernet, camembert, caniș, cornu-caprei, (varietate de ardei), ionatan, merinos, spancă, țigaie, țurcană;
Pe etichete, numele unor produse se scriu cu literă mare.
La o analiză sumară se poate observa superficialitatea cu care au fost făcute aceste norme lingvistice.
În primul rând, autorii dicționarului dau impresia (o să detaliez mai încolo de ce folosesc această expresie) că nu știu termenii corecți folosiți în domeniile de specialitate.
În cazul de față, expresia varietăți de plante este un arhaism, ea fiind o formă folosită ultima dată în perioada interbelică, forma corectă fiind soiuri de plante. Și nu doar la noi, ci și la alții.
Termenul varietăți de animale este absolut hilar, termenul corect fiind rase de animale.
Dacă s-a făcut referire la varietăți (corect, soiuri) de plante, rezultă clar că expresia următoare, soiuri de vin, nu se referă la ceea ce înțelegem astăzi prin soiurile (de viță-de-vie) de vin, ci se referă la tipurile sau, mai rar, sortimentele de vin dintr-un anumit soi. În ziua de azi, în legislația de specialitate, acestea se numesc vinuri cu denumire de soi sau, mai pe scurt, vinuri varietale.
Dar este absurd ca numele unui soi să fie scris cu minusculă dacă acel soi este sub formă de vin, iar dacă se referă la vița-de-vie propriu-zisă (cum o să vedem mai departe), să scrii numele soiului cu majusculă.
Deci, dacă ar fi să aplicăm această normă lingvistică, în opinia autorilor acestui DOOM2, soiurile ar trebui să fie scrise cu literă mică.
Dar lucrurile nu se opresc aici. De ce? Pentru că, în același, DOOM2, avem subcapitolul 3.2 Scrierea cu literă mare.
Pct. 2 (pag. LIX) se scriu cu literă mare toate componentele (cu excepția, de regulă, a cuvintelor ajutătoare) numelor proprii (inclusiv ale unor unități lexicale complexe folosite ca nume proprii) care desemnează:
–soiuri de plante și rase de animale: Aurora (soi de floarea soarelui), Bazna (rasă de porci), Leghorn (rasă de găini), Marele Alb (rasă de porci), Napoleon (soiuri de cireșe, mere, pere, struguri), inclusiv numele de rase provenite dintr-un adjectiv (când acesta, scris cu literă mică, ar putea fi interpretat ca un calificativ oarecare): vacă Dobrogeană.
Deci, aici, lingviștii au scris corect: soiuri de plante și rase de animale. Iar în acest caz, ca să ne referim la ce ne interesează pe noi, numele soiurilor de plante se scrie cu literă mare.
Deci, cum spuneam, în opinia autorilor DOOM2, varietățile de struguri se scriu cu literă mică, dar soiurile de struguri se scriu cu literă mare!!! Parcă ar fi din lumea lui nenea Iancu.
Aceste nume de soiuri s-au scris cu majusculă și în trecut, nu doar acum cu noul DOOM2. În toate ampelografiile românești soiurile au fost scrise așa. Având în vedere că vorbim de substantive proprii, este normal ca acestea să se scrie cu majusculă.
Mai apare o problemă legată de scrierea numelor compuse de soiuri, nume formate din mai multe componente. În acest DOOM2 se menționează că se scriu cu literă mare toate componentele (cu excepția, de regulă, a cuvintelor ajutătoare) numelor proprii.
Deci, cuvintele ajutătoare se scriu cu literă mică. Astfel, scriem Aromat de Iași, Frumoasă de Ghioroc, Galbenă de Odobești, Grasă de Cotnari, Negru de Drăgășani șamd.
Dacă toate componentele unui nume se scriu cu literă mare, ar trebui să scriem Băbească Neagră, Crâmpoșie Selecționată, Fetească Albă/Regală/Neagră, Negru Vârtos, Tămâioasă Românească. Este o situație surprinzătoare pentru că în toate ampelografiile românești (G. Constantinescu, 1959-1970, Țârdea-Rotaru, 2003, Stroe, 2012-2016) soiurile cu nume compuse s-au scris întotdeauna cu majusculă doar la primul termen al numelui compus. Și-a propus Academia Română să schimbe normele lingvistice românești impunându-le pe cele specifice limbii engleze? Declarativ, nu, ea nu menționează această schimbare în articolul Ce este nou în DOOM?. Asta pare a fi o schimbare pe șest cam cum se fac unele schimbări în actele normative în drumul lor către Monitorul oficial.
Deci, în mod normal, numele compuse ar trebui să se scrie așa cum sunt ele scrise în ampelografiile românești: Băbească neagră, Crâmpoșie selecționată, Fetească albă/regală/neagră, Negru vârtos, Tămâioasă românească. Poate că lucrurile s-ar fi rezolvat dacă lingviștii ar fi consultat oamenii de specialitate.
Tot în subcapitolul 3.2 Scrierea cu literă mare, la pct. 2 (pag. LIX) se precizează:
Se scriu cu literă mică numele varietăților de plante și de animale exprimate prin adjective sau prin substantive comune.
La subcapitolul anterior se menționa că (toate) varietățile de plante și de animale se scriu cu literă mică, iar acum că doar unele?Cum vine asta?
La pct. 3 (pag. LX) se precizează că se scriu, de regulă, cu literă mare la inițială numai primul element din numele proprii compuse sau numele unic care reprezintă:
– mărci de produse: Floarea soarelui (Halewood), 3 hectare (Murfatlar);
– nume științifice latinești de specii animale (!!!) și vegetale: Vitis vinifera, Plasmopara viticola.
La pct. 5 (pag. LXI) pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente, a marca valoarea specială a unui cuvânt, a-l scoate în evidență etc.:
– pe etichete, plăcuțe indicatoare, în adrese, pe hărți, în titlurile coloanelor din tabele etc., cuvintele scrise în mod obișnuit cu literă mică se scriu cu literă mare: Aligote, Băbească, Cabernet.
Fără cuvinte.
După cum vedeți, dezordinea din societatea românească se regăsește și la nivelul Academiei Române, mai concret, la instituția responsabilă cu normarea limbii române. Și dacă cumva credeți că doar astea sunt problemele lingvistice din domeniul vitivinicol vă înșelați. Dar despre celelalte cu altă ocazie.