Dacă stau să mă gândesc, cu Feteasca regală am luat contact prima dată cel mai probabil în primăvara anului 1974, când am tăiat un rând de vie în fața casei părintești, vie în care aveam (și am) acest soi. În 1977 învățam la școală, la disciplina Agricultură, despre principalele soiuri de viță-de-vie cultivate în România. Evident, și despre Fetească regală.
Anii au trecut și, în lipsă de ocupație (sic!), cu 11 ani în urmă am început documentarea cu privire la soiurilor românești. La început pentru a completa articolele pentru Wikipedia, iar ulterior pentru a scrie o istorie a soiurile românești de viță-de-vie. Evident, asta presupunea și acces la studiile recente.
În 2013 Lacombe și ceilalți confirmă prin analizele moleculare că Feteasca albă este unul dintre părinții acestui soi, iar în 2017 se infirmă Grasa de Cotnari ca fiind cel de-al doilea. În realitate, analizele au arătat că este soiul Frâncușă. În noiembrie 2017, invitat la Rovinhood, geneticianul José Vouillamoz confirmă aceste informații în cadrul unui masterclass. Mai mult, acesta afirmă că Feteasca regală nu este unul și același soi cu Királyleányka, fapt identificat în 2012.
În luna august 2018 am făcut o călătorie de documentare în Transilvania având ca subiect de studiu, printre altele, și soiul Fetească regală. Am ajuns la Daneș, am identificat cu ajutorul domnului consilier Nicola Bădica locul unde a fost realizată în 1903 prima plantație pură de Fetească regală. Am fost, de asemenea, la Mălâncrav, locul de unde era A. Krafft, celălalt personaj care a fixat în cultură soiul cunoscut acum sub numele de Fetească regală.
Pe 23 septembrie, același an, eram prezent la prima ediție a Weinfest Mediaș unde îi propusesem organizatorului cum să punem mai bine în valoare soiul Fetească regală la ediția următoare. Făcusem publicitate unui eveniment și unui prieten în care credeam. Dar, știți cum zice românul: nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.
În anul următor, m-am ținut de cuvânt. Pe 19 septembrie am ținut la Weinfest un masterclass despre Fetească regală. A fost un eveniment care a lăsat o impresie plăcută participanților. Gheața a fost spartă. Așa, ca picanterie, să rețineți și asta.
În 2020 nu s-a mai organizat Weinfest din cauza pandemiei cu COVID-19, dar a fost o lansare de carte. Eram și eu citat pe-acolo, la p. 109, recunoscându-mi-se faptul că de la mine a aflat autorul care sunt părinții reali ai soiului Fetească regală. Oricum, cred că dacă va fi o a doua ediție, aproape sigur va dispărea acea mențiune.
În mod firesc, aș zice, inspirat de alte cazuri similare de pe plan internațional, în 14 ianuarie 2021 am propus organizatorului Weinfest, cu care eram prieten foarte bun, să fim parteneri în organizarea Zilei soiului Fetească regală. I-am spus că 21 iunie, când este solstițiul de vară, ar putea fi ziua cea mai potrivită pentru așa ceva, motivând eu cu metafora „Să bem Fetească regală, de dimineață până-n seară”. Și a fost de acord.
Ce s-a întâmpla mai târziu se cam cunoaște. Furt, manipulare, minciuni, proclamație. Declarat pierdut prieten bun. O bună ocazie de a mai identifica și alți „prieteni”.
Dar la ziua de 21 iunie nu am renunțat, așa că în anul următor am considerat oportun să fac publică istoria reală a acestui soi, nu cea coafată în laboratorul medieșean de marketing.
Cu această ocazie, iubitorii acestui soi au putut afla că soiul nu a fost descoperit nici în 1928, nici în 1925, nici în 1921, ci a fost descoperit și selectat prima dată în 1903. Deci, era mai vechi cu 18 ani decât s-a „proclamat” pe scenă sau menționat în pliante. Că numele de Fetească regală a fost dat întâi vinului obținut din acest soi și apoi soiului propriu-zis. Că pepinieristul Michael Ambrosi-fiul nu a avut nicio contribuție nici la descoperirea soiului, nici la numirea lui în acest fel. Că dacă pepinieriștii Friedrich Caspari și Michael Ambrosi-fiul s-au întâlnit la București, în 1921, la Expoziția și Târgul de Mostre ale Industriei Românești nu înseamnă că acolo a fost prezentat soiul sau vreun vin din acest soi. Altfel spus, am prezentat informații corecte, verificabile, susținute de surse documentare.
Anul trecut, la 120 ani de atestare documentară, Ziua soiului Fetească regală a fost sărbătorită în țară la București, Iași și Alba Iulia, respectiv în Slovacia, la crama Lucifer din Pukanec.
În acest an și mai mulți iubitori ai acestui soi au ținut să marcheze cu vorba sau cu fapta această zi.
20 iunie, Marea Britanie, Londra, Alexandru Dan,
21 iunie, București, Industry Wine Bar, subsemnatul,
21 iunie, Aiud, Pivnița Savu, Sergiu Savu,
21 iunie, R. Moldova, Chișinău, Plincuvin Wine Boutique, Dana Rotaru,
22 iunie, Constanța, Local House, Diana Slav,
22 iunie, Iași, Terasa Mamma Mia, Daniela Buzincu,
22 iunie, Spania, Barcelona, Alexandra Pantilie,
23 iunie, Ighiu, Casa Negrea, Ovidiu Negrea,
23 iunie, Canada, Montreal, Aurelian Mantu și Mihai Popescu,
23 iunie, Slovacia, Crama Lucifer, Pukanec, Magdalena Sandrikova,
25 iunie, Danemarca, Copenhaga, Not Your Usual – Wine Bar, Daniel Frumusachi,
Indiferent de amploarea evenimentelor, important este că acum consumatorul știe mai bine că Feteasca regală este un soi românesc și că prima mențiune documentară a acestuia este din 1903.
Pentru evenimentul pe care l-am organizat am făcut o selecție de vinuri astfel încât să asigur o cât mai bună diversitate.
- Carastelec Friza 2023, vin petiant, filtrat,
- La Săpata, 2022, vin petiant artizanal, nefiltrat,
- Domeniile Blajului/Crama Mugurel, 2021, demisec,
- Pivnița Savu, Apusenius, 2023, demisec,
- Balla Geza, 2023, demisec,
- La Săpata, 2023, vin artizanal, nefiltrat,
- SCDVV Iași 2022,
- Daiconi, 2021,
- Avincis, 2022,
- Jidvei Clasic, 2022,
- Pivnița Savu, 2022,
- Villa Vinea Premium, 2022,
- Vie Vin Lechința, 2020,
- Dradara Premium, 2022,
- Stirbey, Genius Loci, 2013,
- Crama ANUL „0”, 2021, orange,
- Jidvei, Scinti, spumant metoda Charmat, brut.
O să le trec în revistă foarte pe scurt, nu neapărat în ordinea în care au fost degustate și cu impresiile pe care le-au receptat participanții la eveniment.
Vinuri petiante. Am avut unul filtrat de la Carastelec și unul bio, nefiltrat, de la Crama Delta Dunării/La Săpata. A fost o bună ocazie pentru participanți de a compara două vinuri vinificate diferit, cu caracteristici diferite, care generau senzații și plăceri diferite. Friza, un petiant oarecum lejer, de vară, debordant, mai fâșneț, cu notele pregnante de lămâie și mere verzi acrișoare. Cel de la Crama Delta Dunării/La Săpata cu notele sale pregnante de drojdii, mai cremos, mai plin, mai concentrat și poate ceva mai gustos. Plăcerea mea (sadică, recunosc) a fost să văd invitații încercând să determine care e cel mai bun. Le-am sugerat să se bucure de amândouă și să admită că fiecare petiant este bun în felul lui.
Vinuri demiseci. Unul mai lejer, cu surprinzătoare note de miere și flori de salcâm de la Domeniile Blajului/Crama Mugurel, așa, mai popular, care ar putea fi agreat pe la nunți sau botezuri. Un alt vin a fost de la Balla Geza care s-a prezentat foarte proaspăt, cu note atât florale, cât și fructate ceva mai pronunțate decât la cel anterior. A fost considerat de cei prezenți un foarte bun vin de vară. În sfârșit, al treilea a fost Apusenius de la Pivnița Savu, un vin care ne-a surprins pe toți la modul cel mai plăcut cu complexitatea aromatică.
Vin sec, bio, nefiltrat. Singurul exemplar a fost cel de la Crama Delta Dunării/La Săpata cu note de drojdii fine, mere galbene, pere și, mai ales, gutui. Și acesta a lăsat o impresie foarte plăcută.
Vinuri clasice. Un vin de la Daiconi simplu, verde, cu o aciditate echilibrată, proaspăt, lejer, bun ca vin de vară. Oarecum asemănător, dar cu o aciditate ceva mai domoală, mai puțin expresiv, este cel de la SCDVV Iași. Ceva mai incisiv, cu mai multă personalitate, a fost vinul de Drăgășani de la Avincis.
Vinuri din Transilvania. Adică, de unde se dă ora exactă în materie de Fetească regală. Nu putea lipsi vinul de la Jidvei, compania care are cea mai mare suprafață de Fetească regală din România (809 ha). Un vin simplu, lejer, cu aciditatea destul de ridicată. Un pic mai vivace, mai expresiv, ceva mai mineral, a fost cel de la Pivnița Savu. A urmat vinul de la Villa Vinea cu o culoare de-un galben mai intens, o aciditate ridicată, dar rotunjită, cu arome pregnante de piersici albe coapte. Un vin considerat de participanți ca fiind un vin fin. Miniseria a fost închisă e vinul e la Vie-Vin Lechința care a constituit o mare și frumoasă surpriză. Un vin cu o vivacitate vibrantă, foarte complex, cu note florale și fructate, miere, tei, mere acrișoare, grapefruit, suculent.
Vinuri atipice. Nu am găsit un termen mai bun pentru a le numi. Primul dintre ele a fost cel de la Dradara la care mineralitatea se simte din plin datorită influenței solului vulcanic. Au mai fost identificate și notele de coajă de portocală. Un vin care a ieșit din tipare.
Celălalt vin a fost Cuvée Genius Loci 2013, baricat, cu note de miere, fagure, flori de tei și de salcâm, ușoare note untoase. Un vin foarte complex care a lăsat cea mai frumoasă impresie din acea seară. Pe piață am văzut că au rămas puține sticle, așa că cine vrea să se răsfețe să profite de ocazie pentru a comanda ultimele exemplare.
Vin orange. Am avut un singur, dar foarte bun exemplar, cel din 2021 de la Crama ANUL „0”.
Vin spumant metoda Charmat. Jidvei, Scinti. Am încheiat seara de degustare cu acest spumant fructat, proaspăt, lejer, așa de vară.
Concluzii:
- Soiul Fetească regală este un soi versatil dovedit. Se poate face cu succes aproape orice tip de vin. Cu puțină șansă puteam să încep acea seară cu un spumant metoda tradițională de la Podgoria Silvania și să o închei cu un vin dulce de la Crama Delta Dunării/La Săpata.
- Fără a diminua din meritele unor curajoși care au încercat să facă niște vinuri deosebite din acest soi, cred că cel care l-a explorat cel mai mult a fost Roberto Pieroni de la Crama Delta Dunării/La Săpata care a produs din acest soi mai multe tipuri de vinuri bio, artizanale, nefiltrate: liniștit, petiant, orange, dulce, iar în toamnă va lansa și un vin produs în amforă. Îmi permit, în virtutea prieteniei, să-l numesc ducele soiului Fetească regală.
- Se poate observa că sunt din ce în ce mai mulți entuziaști care și-au luat inima-n dinți pentru a sărbători pe 21 iunie Ziua soiului Fetească regală. Față de anul trecut este o dublare a numărului acestora.
- Pentru anul viitor există niște perspective frumoase astfel încât soiul să fie sărbătorit în mai multe locuri, atât în țară, cât și în afară, implicând în acest scop și instituții ale statului român mai deschise decât ONVPV.
- Nu chiar în ultimul rând, trebuie menționat că promovarea unui soi nu se poate face doar la nivel de entuziaști, ci trebuie ca și producătorii să fie conștienți de o implicare mai puternică.
Aș vrea să cred că anul viitor voi găsi și mai mulți oameni deschiși spre colaborare pentru a promova cât mai bine și mai frumos acest soi.